Ce-ai face tu?


Ce-ai face tu
de nu te-aş iubi?
Ar trebui să mă inventezi,
să mă modelezi din lut, pe roată
să mă încălzeşti sub inima ta
să împrumut din bătaia
ei, să furi iarbă din curtea
bisericii în noaptea
de înviere să mi-o pui în lumina
ochilor, să te recunosc.
Te-ar durea coasta
pe care ai purta-o în piept
în locul din care ar fi trebuit
să mă nasc.
Ce bine că sunt şi că te iubesc,
altfel ce-ai face tu
fără dragostea mea?

Mă întorc acasă


Mă-ntorc acasă, tată.
Nu, n-am lăsat
să mă doboare niciun vînt,
m-am aplecat, am fremătat,
am lăcrimat
și-am ridicat fruntea spre cer,
dar de un timp
un vierme rău s-a strecurat
la rădăcini și mi le-a ros
și-n pieptul gol niciun lăstar
n-a mai înmugurit
iar crengile se-ntind uscate
către cer.
Mă-ntorc acasă, mamă,
să scoți o ciutură de apă
și să mi-o verși la rădăcini
ca pentru morți,
să am de drum că drumu-i lung
și nu mai știu de s-o mai îndura
să-mi stingă setea, cineva.
Să nu fiți triști, am învățat,
stejarii în picioare mor
și n-am să vă dezamăgesc,
doar rădăcinile mă dor
și-am obosit.

Și dacă


Și dacă mîine-aș dispărea,
cui i-ar păsa
că-n locul meu rămîne gol?
Ce pasăre în zbor ar tresări
cînd ar simți că aripile-mi mor?
Ce nor pe cer s-ar încrunta
și cîte ploi ar plînge pierderea mea?
Nu s-ar clinti o frunză
sub păreri de rău,
de dorul meu nu s-ar răci o rază
doar macii-ar înflori timid,
s-ar undui și-ar povesti șoptit
c-a existat cîndva
un om ce s-a oprit
și le-a zîmbit preț de-un sărut,
cu inima.

995811_345553198904656_1746435070_n