De black friday


Ce bine că nu s-a vîndut şi iubirea
la reducere de black friday,
că nimeni nu s-a gîndit
s-o fure s-o pună pe tarabă,
la ofertă,
o iubire nouă ar fi venit la pachet
cu un cuţit înfipt în piept,
cumpărătorul ar fi fost fericit
un timp,
cît n-ar fi ştiut că foloseşte
o iubire deja uzată,
luată din pieptul cald pe furiş,
într-o noapte întunecată de vineri,
în care numai banii contează,
ar fi crezut-o nouă
şi-ar fi ignorant toate mîinile murdare
ce-ar fi pipăit-o făţiş înaintea lui.
doar păgubaşul ar fi sîngerat
pînă la moarte,
prăbuşit în balta propriei dureri.
Ce bine că nimeni nu s-a gîndit
să mi te fure
ca să te vîndă la ofertă
pe o tarabă murdară în tîrg,
de black friday.

De n-ai fi venit


De n-ai fi venit,
te-aş fi inventat
într-o noapte tîrzie de vară,
cînd lumea în jurul meu
se prăbuşea ca un castel de cărţi de joc
te-aş fi modelat în gînd,
ţi-aş fi desenat inima
cu degetul muiat în sînge
şi i-aş fi poruncit să bată pentru mine,
aş fi furat din culorile răsăritului
şi ţi-aş fi pictat ochii senini,
aş fi smuls o rază de soare
şi ţi-aş fi desenat cu ea un zîmbet.
De n-ai fi venit
te-aş fi născut din amintiri
şi m-aş fi minţit că m-ai iubit,
cîndva.
Ce şansă uriaşă am
că m-ai văzut şi te-ai oprit
preţ de un zîmbet,
exact cînd visul frămînta în lut.

Rîu


Rîu sunt, apa mea curge
peste oameni ca peste pietre,
îi modelez, îi netezesc
le dau forma sufletului meu,
noaptea le prind în păr stele,
dimineaţa le spăl ochii cu raze
de soare.
Uneori îmbrac frunzele toamnei,
alteori mă hrănesc cu zîmbete de copii.
Închid ochii cînd zorii-şi scaldă
obrazul dimineaţa devreme,
Tac cînd noaptea îşi înmoaie
degetele înainte de rugăciune,
doar cînd se înserează în miezul zilei
mă tem că izvorul îşi va găsi
un alt drum şi va păşi în salturi
pe sub stînci iar oamenii se vor aspri
şi mă vor uita pînă la prima ploaie.

Dimineaţă de noiembrie


Un fluviu de maşini curge pe sub fereastră şi loveşte ritmic în capacul unei guri de canal: poc-poc, poc-poc, poc-poc. Plopul agonizează cu toate crengile goale întinse spre cer, sub el frunzele mor strivite sub tălpi nepăsătoare. E umed, a plouat. De sus mă priveşte un soare orb printre nori ce se plimbă perechi, parcă s-ar apropia dar le e ruşine să se contopească. Lîngă mine Puţă a tras strugurele din farfurie, a încîlcit un ghem, acum îşi spală labele, e murdar de la atîtea treburi epuizante. Maşina de spălat îşi spune singură poveşti, cred că am scăpat o monedă în ea şi e nemulţumită.
Cafeaua s-a răcit, încă nu-s în stare s-o beau fără să-mi vină să vomit. Croşetez o bluză, croşetez gînduri şi tac. Pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că, după o viaţă de om, cel mai bine am învăţat să tac.
Bună dimineaţa!

Noi, naivii lumii


Lumea se împarte niciodată egal,
în dreapta oameni răi,
în stînga oameni buni,
luptători şi inamici,
fiecare are dreptatea de parte lui,
fiecare are dreptul să-şi poarte
dreptatea pe umeri,
să-şi cureţe arma şi să lovească
în numele ei,
în numele păcii viitoare
în care adevărul va fi reîncoronat,
totdeauna adevărul învingătorului,
niciodată al învinsului.
Lumea se împarte niciodată egal
în noi şi ei,
buni şi răi,
doar la mijloc păşim pe sîrmă noi,
naivii ce vedem adevărul deformat
şi greşeala tuturor,
nouă ne pică lacrima pe graniţă
şi-amestecă cerul cu pămîntul
în oale de lut,
în noi se înfig flămînde
primele săgeţi,
noi suntem răgazul pe care Dumnezeu
îl acordă luptătorilor să-şi scoată
din ochi bîrna ce-i împiedică
să vadă inamicul,
pe sîngele nostru se întemeiază
fragila pace a lumii pentru că
doar în sufletul nostru încă
se mai nasc copiii Omului.

Învaţă-mi gîndul


Învaţă-mi ochii să vadă dincolo de ochii tăi
cînd mă priveşti adînc în ei,
învaţă-mi gura
să nu-ţi mai rostească numele,
Învaţă-mi sărutul să-ţi uite buzele,
învaţă-mi inima să nu mai bată
pentru tine,
învaţă-mi gîndul să te ocolească,
învaţă-mi visul să nu mai bată nopţile
pînă la tine.
Învaţă-mă, eu sunt elevul ideal,
pe inima mea
s-au făcut operaţii fără anesezie,
în ochii mei
s-au adunat apele tuturor mărilor lumii,
în mîinile mele
s-au aşezat toate galaxiile pierdute,
doar gîndul a rămas neîmblînzit.
Învaţă-l să te uite
şi poţi pleca, fii sigur că nimic
nu va rămîne-n urma ta.